marți, 29 aprilie 2014

DECLARAŢIE

     ,,Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.
      Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
     Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea."
                         
                     poezie de Rabindranath Tagore din Grădinarul

duminică, 27 aprilie 2014

CERCETARE

    Sunt momente în viață când totul se transformă în haos. Când încerci să te smulgi, dar nu reușești. Indiferent de eforturile pe care le depui sau nu. Acesta este momentul când totul devine haos.

duminică, 22 aprilie 2012

SCHIMBARE DE DIRECŢIE

      Cele mai grele decizii pe care le luăm sunt, de cele mai multe ori, cele care impun schimbări radicale. Să renunţi la fumat şi să te apuci de sport. Să renunţi la dulciuri şi să te dai pe legume. Să renunţi la televizor - oricum nu ne învaţă nimic bun - şi să redescoperi cartea, lectura.
    Sau să renunţi la tot ce ai ,,clădit" şi să începi de la capăt... Pentru mine şi familia mea ultimii trei ani au fost plini de schimbări radicale.
    În primul rând, am început o relaţie personală cu Dumnezeu şi m-am (re) botezat, de această dată în mod CONŞTIENT. Faptul că ai mei m-au băgat în apă la câteva luni după naştere nu m-au făcut CREŞTINĂ - ştiţi probabil că se spune că au venit la biserică cu un păgân şi au ieşit cu un creştin. Nimic mai FALS. Cum poate fi creştin cineva care nu ia această decizie conştient? Nici gând. Dacă te muţi în China şi a doua zi îţi dau cetăţenia eşti chinez? Sau devii cu adevărat chinez atunci când vei învăţa limba, vei înţelege cultura şi te vei integra în acea cultură? Credinţa este în inimă iar decizia de a te încrede sau nu în Dumnezeu, în Fiul Său Isus Hristos, în puterea Duhului Sfânt trebuie să o alegi personal. Mântuirea NU ţi-o dă cineva ci tu ţi-o ,,alegi".
       Aceasta a fost o alegere BUNĂ. Văd în fiecare zi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, felul în care El mă ajută şi îmi poartă de grijă.
       Am lăsat Bucureştiul pentru Sibiu. Am renunţat la un oraş mare, unde - teoretic - ai parte de tot ce îţi doreşti - şi m-am mutat într-un oraş mic, unde aşa zis-ul ,,mall" e un mic centru comercial cu 20 de magazine. Dar am redescoperit alte lucruri importante: liniştea pe care ţi-o dă un oraş mai mic, calitatea oamenilor, un trai mai sănătos - McDonald's şi KFC sunt o opţiune în primul rând pentru cei în tranzit şi nicidecum pentru localnici, care preferă o alimentaţie mai sănătoasă. Am descoperit plăcerea de a găti şi de a consuma alimente sănătoase, naturale.
    Aceasta a fost o alegere CORECTĂ. Am înţeles că nimic nu este mai important decât timpul de calitate pe care îl poţi avea cu familia. Goana după bani, munca non-stop, bona care îţi creşte copiii NU sunt opţiuni sănătoase.
       Acum am lăsat şi Sibiul pentru un oraş şi mai mic după ce am decis să las politica /administraţia şi să lucrez pentru o fundaţie. Sunt în sufragerie, copiii dorm şi pe geamul deschis aud ciripit de păsărele - şi asta mă trimite cu gândul la dimineţile şi serile din Bucureşti când tânjeam după aer curat, proaspăt şi tot ce ,,primeam" în momentul în care deschideam geamul erau praful, gazele de eşapament, claxoanele şi înjurăturile şoferilor nervoşi blocaţi într-un trafic infernal.
        Aici este multă linişte, un adevărat balsam pentru nervii mei hârşâiţi timp de aproape 12 ani în Bucureşti, printre politicieni.
         Am lucrat timp de 12 ani între politicieni. Acum mă bucur că pot ajuta copii orfani sau abandonaţi. Cât de puţine ştim despre ei... Îmi dau seama cât de false şi fără de folos sunt campaniile demarate cu mare tam tam de televiziuni de Crăciun sau de Paşte, probabil în ideea ca o picătură de milă spală ceva din mizeria, imoralitatea şi promiscuitatea promovate zi de zi.
        Aceşti copii şi familiile aflate în dificultate nu au nevie de un "peşte" care să le umfle burta o dată pe an. Au nevoie de aceeaşi siguranţă pe care noi ne-o dorim zi de zi pentru familiile noastre. NU vreau să scriu foarte multe, dar mă doare un lucru: să văd că românii devin tot mai nepăsători. Majoritatea fundaţiilor din România sunt finanţate din afară. Şi asta nu pentru că vezi doamne românii sunt săraci. FALS. Românii sunt ZGÂRCIŢI, NEPĂSĂTORI, EGOIŞTI. Câţi dintre noi - şi aici mă includ şi pe mine pentru că nici eu nu aveam o altă viziune înainte să lucrez aici - sunt dispuşi ca lunar să sprijine pe copilul x sau y cu o sumă de bani? Pentru că banii pe care fundaţiile îi primesc nu sunt bani picaţi din cer, ci sunt oameni acolo care donează lunar 10, 20, 50, 100 de euro. Suntem noi dispuşi să dăm lunar 10, 50, 100 de lei pentru un copil? E greu, nu-i aşa? Tot timpul avem ceva mai important de făcut cu banii noştri sau cu timpul nostru.
        Aceasta a fost o decizie ÎNŢELEAPTĂ. Pentru că atât de mulţi oameni sunt în suferinţă, dar prea puţini sunt cei cărora le pasă. De prea multe ori îi judecăm pe cei în nevoie în necunoştinţă de cauză. Nu vă cre decât să staţi şi să meditaţi la acest lucru. Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă ferească ca voi sau copiii voştri să ajungeţi în locul lor. Dar dacă ai fi acolo ai vrea să fie cineva căruia să îi pese?
          Mulţi din familie, prieteni sau cunoscuţi, văd această ,,mişcare" a mea ca pe un regres profesional. GREŞIT, dragii mei. AM CÂŞTIGAT! Ce? Dragoste, putere, lumină. Nu este mai mare bucurie decât aceea de a dărui, de a ajuta. Apoi simt că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Pentru că cele mai mari porunci, aşa cum le spune Isus Hristos, sunt să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, iar ce-a de-a doua SĂ ÎL IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.
          Până acum tot ce am făcut a fost pentru mine. Mă bucur pentru că acum pot să mă pun în slujba altora. Şi o fac cu bucurie. Vă invit să faceţi la fel. Nu spun să părăseşti top-managementul multinaţional în care lucrezi sau fotoliul ministerial pe care îl ocupi. Dar decide azi, acum, să faci ceva constant şi pentru cei care nu au nici 1% din lucrurile pe care le ai tu. Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat fă-o şi tu mai departe şi El îţi va răsplăti înzecit.
       Şi schimbă direcţia. Trăieşte alături de Dumnezeu. Dezvoltă o relaţie personală cu El. Şi vei vedea că este ceva DINCOLO.